I TRÈ CUNSIGLI DI SALOMONE.
I TRÈ CUNSIGLI DI SALOMONE.
Salomone era un sàviu d'Ascu, cunnisciutu per i so cunsigli boni è straboni. Pigliò pè discìpulu, un giòvanu chì avia lasciatu mòglia è figliolu per seguità lu.
Ma l'omu si sentia troppu solu, dopu à qualchì annu, luntanu da a mugliera è da u figliolu.
Pensava à u so paisolu, à a so piazzetta, à l'ombra di l'olmu, di a menta muscante di l'urticellu, di l’acqua chjàmpita di u guaglinu chi scorre.
N'avia una techja di seguità u sàviu, di scuntrà sempre g hjente straniera.
Vulia cambià di vita è cunnosce infine una vita di famiglia...
Salomone era d'accunsentu per lascià li a so libertà ma nanzu di parte, li dede trè cunsigli è per ogni cunsìgliu, li cherse centu solli.
Primu cunsigliu : « Strada bona ùn fù mai longa ! »
Secondu cunsigliu: « À chi s'imbarazza di l'affari altrui, di trè malanni, li ne tocca dui ! »
Terzu cunsigliu : « A zerga di a sera, teni la per dumane »
È Salomone li fece un pane tondu è grossu.
U li rigalò dicendu :
- Stu pane, ti lu dòç ma ùn lu puderai sparte ch'è quand'è tù serai in casa tòia !
Strada facendu, quellu omu scuntrò un viaghjadore è inseme fècenu caminu.
C'eranu dui chjassi à piglià.
Qualessu scèglie ?
Quellu più longu ma più faciule à seguità o quellu più cortu ma periculosu è incertu ?
Quellu sòiu cumpagnu pigliede u più tortu è arruchjò in a machja folta.
Ellu riflesse à pana è penso à u primu cunsigliu « Strada longa... ! »
U cumpagnu si fece scannà da trè piscaini chì u vulianu arrubbà!
Ghjunse l'omu in un'osteria.
Avia u corpu à viulinu !
L'osteriaghja assai simpàtica u ricevì dicendu :
- Vulite favuri ?
Chì vi servimu, gentil’omu ?
È l'omu si messe à tavulinu.
A donna affaccò cù una vanchjera chì paria un capu di mortesecca !
Mentre ch'ellu cenava, u maritu di a donna principiò à chjibbà la senza piantà.
Quella stridava, i so mughji francàvanu i sette celi !
Ma l'amicu ùn s'arrizzava micca, chì si ricurdava di u secondu cunsìgliu datu li « À chì s'imbarazza di l'affari altrui... »
U sposu palisò :
- A mo mòglia hè stata annuchjata da un magu !
Ma m'ete lasciatu fà, ancu assai !
E mucature, e piaghe da i colpi datuy li sparinu !
L'incantesimàcciu era sfattu !
È l'osteriaghju li dede a so miglior'stanza per ringrazià lu!
U nostru amicàcciu si n'andò in frèccia è dui ghjorni dopu, ghjunse in paese sòiu!
Nimu u ricunniscia !
C'era un rimùsciu !
S'avia da festighjà qualcosa...
Un battèsimu ?
Un matrimòniu ?
S’appruntava una festa tamanta!
A chjesa era pulita cù fiori è frisgetti.
Ghjunse ellu davanti à a so casa.
Puntò a porta, si fece passà...
Visse a sala cumuna, a cucina!
Tuttu era cum'è prima!
Tale è quale !
In fondu di a stanza, sculinò a so mòglia... cun un giuvanottu ch'ella stringhjia in pettu, forte forte !
Ma quellu giuvanottu era... prete !
Li si paria di scimì !
A so mòglia chì si tinia cù un prete !
Faccenda orrenda !
U si vulia tumbà stu pritachjone !
Ma li vense in core quellu terzu cunsìgliu : « A zerga di a sera... »
Tandu si n'andò in caffè è volse sapè chi ghjera stu parapìglia è tene.
Li dìssenu :
- Avimu avà un prete novu !
Un giòvanu di u paese !
A mamma hè assai felice chì stu zitellu l'hà allevatu da sola !
U maritu a s'avia lasciata per corre i mondi ! »
Tandu quellu omu s'arrizzò, corse in casa sòia per stringhje in e so bracce mòglia è figliolu cherendu li perdonu !
Chi grande felicità oramai !
Allora, l'omu pigliò quellu panone è u sbaffò.
Miràculu !
Ci truvò nentru trecentu soli bel1i infasciulati in un pezzu di stofa...
Traduction française : http://corseimagesethistoire.over-blog.com/2020/03/les-trois-conseils.html
Conte traditionnel
(« E fole di ziu Antonu » A.Marielli, 2015 Albiana)
Source : Claude Franceschi.
Source photo : Pinterest.